Acumulare primitivă de putere şi capital

Cum evenimentele se precipită fără să ştiţi, fără să ştim, mă grăbesc să scriu.
*
1. ACUMULAREA PRIMITIVĂ DE PUTERE ŞI CAPITAL
Va urma o epocă, în România post-2009, în care se va concretiza acumularea primitivă de putere şi capital. Epoca va dura atît timp cît va fi nevoie, iar în vîrtej vor fi atraşi toţi actorii: oameni politici, oameni de afaceri, jurnalişti, sindicate, funcţionari ai statului, oamenii simpli - indiferent dacă sînt bine sau rău intenţionaţi.

2. PUTEREA
Acumularea de putere se va înfăptui preponderent prin două metode care, combinate, nu dau greş.
Prima metodă - "dezbină şi stăpîneşte". A doua: "invită-i pe toţi de partea ta, folosindu-le lăcomia".

Partidele vor primi oferte similare de la Cel Puternic. Apoi vor fi lăsate să se duşmănească pentru "osul mai mare". În final, se vor alege cei mai discreditaţi, care nu vor putea ridica ochii din pămînt mai tîrziu.
Liderii opoziţiei mai slabi de înger sau mai dornici de participare la sugerea din fagurele puterii vor fi momiţi cu diverse funcţii. Pînă şi cea mai mică ofertă va fi adusă la cunoştinţa presei, pentru a-i transforma pe acei lideri în personaje care stau la rînd la Cel Puternic.
Partidele mai mici vor fi înghiţite. Presupun că pentru partidul lui Becali termenul este de sub 1 an. PRM va fi lăsat să moară de bătrîneţe şi de oftică.
PSD, care e greu de distrus ca tot unitar, va fi asaltat din mai multe părţi. Nemulţumiţii vor primi sprijin, dar şi un imbold frăţesc din partea organelor de control fiscal, pentru a crea valuri tot mai mari de revoltă internă. Încă 5 ani în opoziţie (pentru că opoziţia se calculează după mandatul Celui Puternic, nu după parlamentarele din 2012), şi PSD va începe să se fisureze. Nu uitaţi, vom vorbi şi de capital.
PNL va fi decredibilizat prin momirea eternă cu guvernarea. Dacă se întorc la Cel Puternic, Crin Antonescu nu va mai avea nimic de spus în alegerile viitoare. Dacă nu se întorc, poate nici nu va mai fi Crin la conducerea partidului.
UDMR nu va fi atacat la nivel macro (conceptual, s-ar crea discuţii în UE, ori interesul e ca Uniunea să nu fie alertată), dar liderii săi bogaţi vor fi compromişi, prin dosare de corupţie ori scoaterea de la saltea a unor dosare cu nereguli financiare.
Minorităţile din Parlament vor fi lăsate să înoate în marele rîu al patriotismului.

Şi, peste toate, un Parlament unicameral, în care aleşi tot mai docili, mai speriaţi şi mai dependenţi financiar vor sta mereu cu sabia afuriseniei publice, dizolvării şi anticipatelor deasupra capului. Un Unicameral cu aleşi mai puţini înseamnă mai puţin efort pentru a-l controla (pînă la urmă, o cheltuială mai puţin din banii serviciilor, deci ai poporului, nu?).

Întreaga clasă politică va trebui privită cu suspiciune, dar mai ales cei care se opun modernizării. Modernizarea va presupune şi minimizarea rolului şi rostului unor instituţii care "s-au compromis" prin "ineficienţă" şi "irosirea banului public".

Celor alături de Cel Puternic li se vor facilita proiectele politice, ori cariera. Celor împotrivă li se vor închide toate uşile.

Vor fi aflate secrete, vor fi publicate fără jenă dovezi ale supravegherii inamicilor.
La toate acestea vor fi nevoite să participe şi instituţii ale statului.

3. CAPITALUL
Totuşi, acumularea primitivă de putere este doar o fază incipientă a bătăliei politice.
Nu numai puterea politică trebuie luată de la alţii, ci şi capitalul. Cu putere economică, se poate rezista.
(O paranteză. Am vizitat întîmplător Coreea de Nord în anii '80. Dincolo de evidentul cult al personalităţii Marelui Conducător Kim Ir Sen, te frapa lipsa oricăror magazine cu mîncare. Toţi coreenii primeau mîncare de la cantine uriaşe; îşi aduceau mîncarea acasă cu sufertaşe, dacă era nevoie. Nu munceai, nu primeai. Înregimentarea era totală şi pînă la unul. Astfel, partidul unic luase orice urmă de putere de a rezista clandestin).
Partidelor li se va clătina, pas cu pas, puterea economică. Bogaţii din fiecare partid opozant vor fi tot mai controlaţi de Garda Financiară şi altele asemenea. Orice amendă va avea dublu scop: bani la Bugetul statului şi descurajarea oponenţilor. Va fi modificată, la nevoie, şi legea finanţării partidelor. Controalele vor înceta în caz de colaborare. Ca în Coreea de Nord a anilor '80: nu eşti alături de efortul comun, nu ai ce pune în sufertaş.

Oamenii de afaceri prietenoşi vor fi răsplătiţi cu contracte. Cei ostili, vor fi lăsaţi să se descurce în economia liberă de piaţă, unde, de altfel, vor ajunge să se sfîşie între ei.
Contractele pentru prieteni, oricît de oneroase, nu vor ajunge în presă. Orice afacere a ostililor, fie şi legitimă 100%, va fi, însă, în vizorul organelor statului. Controlul va fi o metodă de intimidare.

Se va pune problema unei legi prin care averile ilicite să fie ori confiscate, ori impozitate cu procente excesiv de mari.

Pentru a se da exemple, vor fi arestări pe cît posibil spectaculoase.

Odată slăbită economic, opoziţia va avea şanse tot mai mici la alegeri.

Un singur contract mare mai este de semnat, iar el trebuie gestionat de pritenii Celui Puternic. Este vorba de Roşia Montană. Se va aproba, cu gir prezidenţial mascat sub "recomandarea specialiştilor". Dar pentru asta trebuie ca toate documentele să fie în siguranţă. Se vor pune oameni de încredere la toate ministerele cheie.

Miza bătăliei politice din 2009-2010 este tocmai un ascendent economic asupra inamicilor. Se va aplica o lecţie de marxim arhicunoscută: cei care vor conducerea societăţii trebuie să deţină mijloacele de producţie.

Vor fi aflate secrete, vor fi publicate fără jenă dovezi ale supravegherii inamicilor.
La toate acestea vor fi nevoite să participe şi instituţii ale statului.

4. SOCIETATEA
Sindicatele vor fi şi ele decredibilizate. Amestecarea celor răi cu cei buni îi va vopsi în gri pe toţi. Cîteva exemple bine ţintite - Rădoi de la Metrorex, de exemplu - şi liderii vor înţelege că protestele sindicale au o limită. Şi nu se fac oricînd şi împotriva oricui. Dacă liderii vor fi schimbaţi legitim de membrii nemulţumiţi, se va avea în vedere ca în locul lor să vină personaje controlabile. Adică, foşti parteneri de afaceri sau de pahar, despre care există informaţii compromiţătoare.

Şi presa va fi discreditată, prin arătarea cu degetul a celor care ţin partea "mogulilor" şi "comuniştilor". Ziariştii vor fi încurajaţi să se certe cu alţi ziarişti. Dacă nu răspund primelor încurajări, vor fi cointeresaţi, apoi chiar solicitaţi să aleagă între "bine" şi "rău".
Scopul decredibilizării presei va fi imediat, dar şi pe termen lung. Imediat, se vor plăti poliţe, vor exista răzbunări violente (măcar verbal) ca nişte execuţii publice.
Pe termen lung, nimeni nu va putea veni cu informaţii negative la adresa taberei Celui Puternic - nu de alta, dar credibilitatea presei va fi atît de scăzută, încît publicul nu va considera drept validă nicio dovadă; cînd nimic nu se schimbă după ce prezinţi adevărul, asumarea riscului unor anchete jurnalistice nu are sens. Anchetele vor viza peştii mici, de conjunctură.
Vor dispărea orice referiri la casa din Mihăileanu, Dosarul Flota, casa Ioanei Băsescu, firma de armament a lui Mircea Băsescu, actele de la Cotroceni prin care s-a minţit Curtea Constituţională, filmul în care Băsescu loveşte un copil, Dosarul răpirii din Irak şi Dosarul Hayssam. Ziariştii care vor insista vor primi semnale puternice pentru a înceta. Presiunile se vor face inclusiv prin intermediul patronilor.
Cenzura nu va apărea - pentru că va înflori autocenzura.

Oamenii vor fi întîi amuzaţi de demascările continue: ziarişti contra ziarişti, afacerişti contra afacerişti, politicieni contra politicieni.
Apoi, vor fi indiferenţi, pentru că vor primi mereu asigurări că "cei buni, responsabili şi cinstiţi" nu au a se teme. Vor crede. Li se va spune că efortul luptei continue este îndreptat către decontaminarea ţării de păduchii care au supt-o; că bătălia se dă pentru modernizarea statului, un stat care trebuie pus în slujba oamenilor.
Vor constata, mai pe urmă, că în bătălie sînt aruncate informaţii pe care numai un serviciu secret le poate culege, şi doar la ordin de foarte sus.
În etapa următoare, oamenii nu vor mai crede în ceea ce li se spune, însă vor fi descurajaţi să se opună. Avînd exemplul altor categorii care "au păţit-o" numai pentru că "s-au pus cu cine nu trebuie", oamenii vor re-învăţa să aprobe gălăgios ori să tacă.

Apoi, fiecare va constata că avansarea va fi doar de partea celor "mulţi". Şi că dacă te expui, îţi rişti serviciul. Se va instala suspiciunea generală. Nu se va mai discuta în contradictoriu cu un membru al "puternicilor", şi nu se vor mai emite idei în public.

Alegerile vor avea loc "liber", iar la ele vor participa două categorii de votanţi: cei dornici să participe la festin, şi cei gata să flămînzească pentru o idee. Desigur, democraţia e salvată. Facă-se voia celor mulţi. "Voi sînteţi adevărata majoritate".

5. OAMENII ŞI PUTEREA POLITICĂ
Prima, şi singura mare preocupare a Celui Puternic, va fi să se asigure că în mintea celor mai mulţi îşi fac loc sloganuri simple (spuse separat ori ca un silogism):
Poporul este diferit de clasa politică. Poporul nu se regăseşte în clasa politică.
Poporul este împilat şi subjugat de clasa politică.
Există o soluţie - un om care luptă cu clasa politică.

Una dintre armele preferate, discreditarea, va transforma orice conflict într-o înjunghiere verbală scurtă: "Este aşa cum zic eu, pentru că eu ştiu, şi aşa este!" Şi gata, victorie.

6. CUM VOR FI POSIBILE TOATE ASTEA?
Întîi, verificaţi dacă a început cumva un proces din cele descrise.
Apoi, la întrebarea de mai sus, voi răspunde separat.

Mihai
PS Postările mele vor înceta în ziua în care Traian Băsescu va depune jurămîntul pentru al doilea madat de preşedinte, în Constituţia actuală. Sau, poate vor înceta şi mai devreme, dacă ceva extraordinar mă va convinge