Scrisoare în cinci puncte către iubitorii de libertate

1. Vreau altceva, şi ştiu ce
Îmi doresc alt tip de preşedinte decît cel de acum.
Îmi doresc un preşedinte moderat. Cumpătat. Lipsit de ură şi isterii. Un preşedinte care să nu mă considere "parte din echipaj", şi care să înţeleagă că o societate democratică nu e o "navă".

Îmi doresc un preşedinte care să apere libertatea mea de a spune lucruri împotriva lui. Şi care să considere critica o cale de a îndrepta, şi nu un punct de pornire al unui război mediatic găunos.

Vreau ca şeful statului să nu vorbească printre dinţi, cu o ură ne-mpăcată împotriva a tot ce nu e cum vrea el.

Îmi doresc un preşedinte care să arate unor generaţii confuze că libertatea nu este un dat natural, ci partea finală a unui proces; libertatea s-a cerut - mai întîi -, şi s-a obţinut - mai pe urmă. Iar între primul gînd despre omul liber şi starea efectivă de libertate s-au derulat atît lupte, cît şi runde nesfîrşite de dezbateri şi negocieri.

Am dreptul să nu fiu "duşman", am dreptul să nu fiu etichetat ca "nemernic", am dreptul să spun că eu cred altceva.

Vreau un ALT FEL de preşedinte.

Vreau un preşedinte care să rupă tradiţia "marelui conducător luminat", prezent în toate, bun la toate, îndelung votat şi apoi, irefutabil, adulat. Vreau altă ţară, cu altă mentalitate - una în care dezbaterea are ca scop ajungerea la concluzia cea mai bună - şi nu strivirea oricăror argumente cu tăvălugul expresiei "avem cel mai mare număr de mandate".

Vreau un preşedinte care să nu ştie neapărat adevărul, la un moment dat, dar să vrea neapărat să-l afle. Un preşedinte care să nu aibă neapărat o soluţie, dar să ştie să adune oamenii care îi pot furniza idei şi soluţii.

Nu vreau un şef de stat, ci un om de stat.

Nu vreau un şef. Vreau un om pe care să nu mă ruşinez a-l da de exemplu.

Traian Băsescu n-a fost aşa cum cred că ar trebui să fie preşedintele.
A minţit, a falsificat, şi-a înşelat preietenii şi pe prietenii acelora, a suduit, a retezat de cap orice oponent, a tîrît o societate întreagă într-un conflict deschis şi care pare infinit - pentru că îi place conflictul, îi place scandalul, aşa traieşte. Înjură pentru că-i place, jigneşte pentru că are impresia că e îndreptăţit. Cînd iubeşte - apără, cînd urăşte - distruge. Se răzbună.

2. De ce Băsescu = Iliescu fără ceva
Dar CEL MAI RĂU este că actualul preşedinte creează, cu sau fără voie, un model.
Precum în coada unei comete, în spatele său se adună, din Universul imediat, toţi bolovanii, pietrele mai mici şi firele de praf.
Însă modelul e atrăgător. Traian Băsescu este, în esenţa lui, o continuare a lui Ceauşescu şi Iliescu, chiar dacă el nu vrea să vadă asta, şi chiar dacă apropiaţii se fac a nu vedea.

Ca şi Ceauşescu, Băsescu se crede omul-soluţie. Ca şi acela, consideră că "duşmanii" îi pun piedici. Iar duşmanii nu sînt ai lui, sînt ai poporului. Vrea să fie şi pe şantier, şi la miting, şi la Londra în caleaşcă. Acceptă ca pe o fatalitate a adulaţiei să fie pupat de copii şi de precupeţe.
În fine - îi place să ia, să exercite şi să păstreze puterea.

Ca şi Iliescu, Băsescu înţelege resorturile momentului. Aşa cum Ion Iliescu a ştiut pe ce butoane să apese în 1990 pentru a prelua şi apoi a păstra puterea, Traian Băsescu apasă acum pe tastele potrivite. Generali a făcut Iliescu, după revoluţie, generali face Băsescu, pentru propria-i "revoluţie". "Nu ne-am vîndut ţara", pe vremea lui Iliescu, nu o vindem nici azi; pe atunci, "hrăpăreţii" erau "capitaliştii" - acum "hrăpăreţii" sînt anumiţi capitalişti. Dar metoda e aceeaşi.
Iliescu a mulţumit minerilor, şi n-a descurajat sau n-a acuzat venirea lor.
Băsescu mulţumeşte serviciilor, şi nu acuză ascultarea telefoanelor şi a convorbirilor private FĂRĂ MANDAT, dacă cei ascultaţi sînt opozanţii.
Şi, ca şi Iliescu, abia aşteaptă o modificare de Constituţie pentru a-şi revendica dreptul de a mai candida o dată.
(Totuşi, în ultimul său mandat Iliescu a dovedit că nu provoacă tensiuni. Şi, pînă la proba contrarie, Iliescu a pierdut alegerile în partidul său şi a supravieţuit politic după asta, ceea ce arată o schimbare de mentalitate şi a partidului, şi a omului politic. Băsescu este încă departe de acest parcurs.)

De aceea spun că în cazul Traian Băsescu asistăm, doar, la o deplasare a grilei conversaţionale, nu şi la o schimbare de mentalitate. Reforma promisă e o formă de a păstra puterea.

Pentru un popor rătăcit - pentru că nu ştie nici de unde a plecat, nici unde i se propune să ajungă - modelul propus de un astfel de "om politic" este tot ce putea fi mai rău în această etapă. Modelul descurajează pluralismul opiniilor, încurajează supravegherea, induce senzaţia de urmărit şi consacră "sprijinul la urne" cerut unui popor neinformat şi descurajat să înţeleagă înainte de a i se cere să decidă.

3. Nu omul, ci modelul este periculos
Modelul Băsescu este simplu - deci, atrăgător. Şi tocmai prin asta - periculos.
Oricine înţelege: stau cu cel puternic, fac ce-mi zice, acced la poziţii la care alţii, mai pregătiţi, nu visează. Pentru că tac. Pentru că nu întreb. Pentru că spun că nu mă îndoiesc. Pentru că accept că gîndirea lui este gîndirea mea.

Iată. Acest "căpitan" consideră că alegerea lui e corectă pentru că e a lui - şi pune miniştri pe oricine vrea, sau desfiinţează colegi de partid pentru că nu-i mai vrea.

Nu priceperea a făcut-o pe Elena Udrea şefă de cabinet, apoi ministru peste un portofoliu (re)înfiinţat cu dedicaţie. Şi nu nepriceperea i-a îndepărtat pe Guşă sau Şandru. Nu. În umbra acestei mentalităţi stă Blaga ("dacă era subalternul meu, mai întîi îl băteam pe Bodu şi apoi îl dădeam afară). Tupilat întru cariera proprie stă Videanu - care a borduriat şi-ar mai borduria, dar i s-a terminat mandatul. Stă Berceanu - care minte şi cu hîrtia semnată de el în faţă. Stă Boureanu, care a învăţat iute că pentru a rămîne lîngă Zeus, trebuie să tune, ca el, din jigniri la adresa unei doamne. Stă Elena Băsescu, cu care oamenii nu vor "să vorbesc", dar e clar că vor "să votez", din moment ce au trimis-o ca europarlamentar la Bruxelles, de unde se va întoarce galonată de succesurile obţinute la cumpărături, în mall-ul din oraş. Şi cîţi alţii ca ei.

Şi, cel mai grav, în umbra Căpitanului stau oameni cu şcoală, care acuzau ieri la alţii ceea ce acceptă acum la acesta.

Căpitanul lor a acuzat întîi votul uninominal că ar fi o demagogie. Apoi l-a îmbrăţişat (pentru că dezbină mai uşor, avem şi exemplul conncret). N-a vrut autostrăzi; acum vrea, ba mai cere şi Ministrului Berceanu să facă ceva să cîştige şi firmele româneşti licitaţiile. Familia lui nu trebuie să justifice, în faţa legii, nicio sumă de bani, chiar dacă obţinerea este neclară. El însuşi nu dă explicaţii asupra acţiunilor sale oficiale decît dacă vrea, cînd vrea, cui vrea. Oponenţii sînt supravegheaţi, dar înregistrările nu ies la iveală decît în anumite momente. Constituţia nu-i spune decît ce vrea - precum că nu e cazul să adune, cînd interesul său e să dividă.

Pentru această distorsionare a valorilor, a atitudinilor, a regulilor - îl consider pe Traian Băsescu nepotrivit să-mi fie preşedinte. El creează, nonşalant, un curent politic - băsismul. Curentul celor care ar face orice, împotriva oricui, oricînd şi oricum - pentru a parveni.

4. Nu sînt matelot
Eu, candidatului Băsescu nu i-am cerut socoteală pentru nimic din ceea ce a promis în 2004. Nu prin eventuale abateri de la promisiuni i-am evaluat mandatul.

Este evident că îi cer acum ceva ce nu-mi poate promite: să respecte libertatea mea de a nu fi matelot.

5. Numele nu contează; resping mentalitatea
Nu pe Băsescu-omul îl dau eu jos, la alegerile acestea.
Ci pe toţi ca el.
Băsismul îl resping - orice nume poartă "actorul", orice vîrstă ar avea, şi oricîte titluri academice.

În urma cometei istorice B2004, o trenă lungă se formează - oameni care speră să fie văzuţi luminînd, fie şi o clipă, fie şi în coadă, fie şi furînd raze piezişe de la alt astru. Doritori de înălţare la cer - fără a conta unde-i trage gravitaţia, sau ce colţuri întunecate vor avea de vizitat.
Oameni cărora nu le este jenă să spună azi, în noiembrie 2009, că sînt "urmaşii lui Traian", pentru că ei ştiu bine că mîine nu vor fi jenaţi să întoarcă armele. Asta i-a învăţat comandantul lor.

Cometa scînteiază, publicul aplaudă. De la distanţă pare un spectacol, dar la analiza spectrală constaţi: nici un element nobil, nicio minune a tabelului lui Mendellev.

Doar praf. Şi piatra va trece.

Mihai

PS1: Crin, ai ratat şansa de a mă convinge. Vroiam doar apărarea libertăţii şi respingerea minciunii, şantajului şi intimidării.
Nu mă interesează continuarea băsismului, printr-o nouă dovadă a faptului că nu ne putem înţelege asupra unor teme de discuţie. Aşteptam eleganţă, principii şi libertate. Nu mă interesează alt Traian. Am spus deja de ce. Nu schimb un nume, ci un stil autoritar şi găunos.

PS2: Uniunea Europeană are, de cîteva zile, un preşedinte. Un belgian renumit pentru că a reuşit să prevină o dezbinare politică şi socială. Un om renumit pentru puterea de a dialoga atunci cînd are pe masă teme cu adevărat fierbinţi.
Amarnică lecţie.