Pumnul lui Băsescu

A dat şi el un pumn. Băsescu a dat un pumn în faţă. A dat şi el un pumn în faţă unui copil. Traian Băsescu a dat un pumn unui copil.
Deja e public totul, pe YouTube.

Se întîmpla în 2004, în campania electorală. Candidatul Băsescu a lovit cu pumnul, scurt şi aparent fără a fi ameninţat fizic. A lovit un copil.

Aş vrea să îmi spună ce cred despre acest incident (petrecut în public!) Nicolas Sarkozy, preşedintele Franţei, Angela Merkel, cancelarul Germaniei, Gordon Brown, premierul britanic sau Barack Obama, preşedintele SUA. Ei - şi nu alţii, pentru că lor li se va uita în ochi viitorul şef de stat al României.

În ochii lui Băsescu, mai marii lumii vor vedea ochii noştri. Tulburi. Nu ni se citeşte în ochi vreo umbră principială.
Deja PD-L începe să caute justificări. Am auzit-o, chiar, pe o susţinătoare a lui Traian că "nu se vede că Băsescu îl atinge pe copil", care copil pare chiar vesel după incident. Aha. Bine.
Deja unii se pregătesc să-l ierte pe Băsescu. Iar alţii, cîţiva, îi vor ierta încă şi mai multe.

*
Dar nu este loc de îndoială. Vorbim despre un gest pentru care lumea civilizată te marginalizează. Zicala pur românească "bătaia e ruptă din rai" este respinsă, ca atitudine şi comportament, în toată lumea civilizată. Şi, în plus, românii înşişi o folosesc pentru a-şi motiva corecţiile corporale aplicate propriilor odrasle. Bătaia altui copil, străin, este, şi în România, un gest vinovat.

Nu şi în acest caz, s-ar părea. Pedeliştii vor o uşă, o ieşire, orice - ca să nu sară pe geam din această situaţie. Lovirea unui copil începe, deja, să fie "explicată". Preşedintele parcă şi-ar aminti: "poate m-o fi înjurat". Aha, deci pumnul candidatului se justifică, vor spune unii. Dinu Patriciu (care a fost martor ocular la toată scena) îşi aminteşte altceva: puştiul a strigat "trăiască Iliescu". Aha, deci iar se justifică lovitura în faţă, vor spune aceiaşi.

E un fapt dovedit prin film că Traian Băsescu loveşte cînd e sus, pe cel care e jos; cînd e mai puternic, pe cel pe care-l simte mai slab, şi-l vrea îndepărtat; pe cel care are o altă idee politică; şi loveşte public, fără jenă.

Încă mai cred unii că dacă ar fi de altă părere politică, şi mai puţin puternici decît Băsescu, acesta nu i-ar lovi. Încă mai cred unii că dacă cineva îşi justifică, prin orice mijloace, un aşa gest, poate avea dreptul moral să ne reprezinte în lume.

Acestora care CRED, nu le plac metaforele politice. Aşa că (îi) întreb: ce aţi zice dacă puştiul lovit de Băsescu ar fi fost al vostru?

*
Ştiţi ce mă deranjează cel mai mult? Că băsismul a creat, deja, cohorte de aplaudaci care sînt gata să spună că a bate un copil străin şi abia întîlnit este acceptabil, dacă bătăuşul este patriotul lor preferat.

Acesta nu este un parcurs normal pentru o societate. Este un şanţ al istoriei în care ne aruncă cel care stăpîneşte prin dezbinare. Vaccinaţi cu ură tot mai porcină, românilor le apar toate reacţiile adverse. Iar una dintre reacţiile adverse este că nu mai recunoaştem niciun principiu, altul decît "să cîştige ai noştri, oricum am face, orice am face, oricui".
Cred că la nivel istoric şi politic, Băsescu este mai vinovat pentru această lovitură peste faţă dată democratizării României, decît este pentru pumnul isteric, inacceptabil, greţos - aplicat unui puşti la marginea unei scene politice.

De la marginea scenei a început totul, acolo trebuie să se termine.

*
De 5 ani, unii ştiu de acest gest - şi au tăcut. (Nici tăcerea n-a făcut bine democraţiei.)
Acum, că ştim toţi, ce vom spune?

Mihai

PS 1 Promit să revin cu un gînd despre lipsa de empatie a românilor