1. Despre greaţă
Băsescu spune, acum, că nu vede cum a lovit copilul. Că vede doar un copil rîzînd şi dîndu-se doi paşi înapoi. Că în viaţa lui nu a lovit un copil. Niciodată. Că iubeşte copiii. Şi, imediat, remarcă: el va lupta cu Patriciu, care a fost graţiat de Năstase... şi aşa mai departe.
Inoculează chiar bănuiala că totul ar fi un fals.
E greţos. Greţos!
Nu doar că sînt luat de prost ca cetăţean, dar mă ia şi de incapabil, ca profesionist al media. Tocmai predau un curs de producţie digitală tv, şi spun: multe poţi falsifica, dar nu totul, aşa cum e în acele imagini.
Priviţi la cei din jurul lui Băsescu. Ei întorc privirea către agresorul Băsescu, cu uimire, cu groază, cu dezaprobare. Priviţi-l pe bărbatul din apropiere (cel cu şapcă), şi pe cel din depărtare (cu gulerul ridicat) - se uită la Băsescu, după lovitură. Sînt expresii pe care le ştiţi: uluire, poate groază că au stat atît de aproape de acea întîmpare, poate o mare suprindere. Dar sînt priviri şi expresii e-vi-den-te.
Tehnic vorbind, aş putea falsifica o mînă, mişcată de colo-colo pe ecran. Dar NU se pot falsifica toate acele trăsături, toate grimasele, toate texturile şi toate tonurile. Priviţi la umbrele de pe scenă, la cum a pornit braţul lui Băsescu, un pic spre înapoi - apoi repezit înainte (karateka ştiu la ce mă refer: e o mişcare de biciuire), la modul cum faţa puştiului este turtită de pumn.
Dacă acum, după aceste imagini (şi în aceste ore care au trecut de la prima difuzare la reacţia lui Băsescu), cineva (cine? cu ce mijloace? la ordinul cui?) l-a găsit, l-a mituit ori l-a ameninţat pe puştiul lovit, pentru ca acesta să spună că nu s-a întîmplat nimic, e şi mai greţos! E grav! Este uluitor de ireal ce ni se întîmplă.
Tocmai văd întrebarea pusă de Radu Moraru: credeţi că filmuleţul a fost trucat?
Poftim? Puteţi repeta, şi pentru cei dintre noi care NU sînt idioţi?
În această situaţie, opţiunea mea definitivă: în cazul în care Băsescu iese cîştigător din alegeri, voi părăsi definitiv orice legătură cu acest popor. Am explicat de ce.
Pur şi simplu, mă declar apatrid.
Nu particip la această batjocură, în care evidenţa este pusă la îndoială, iar argumentele sînt strivite cu pumnul.
Că nu sîntem, toţi, copiii patriei?
2. Despre ruşine
Ruşine, Sebastian Lăzăroiu! Ruşine, Valeriu Turcan!
Cu primul am scris împreună la Pro Patria, în Bacău, între 1988 şi 1988, cînd eram în armată. Luni de zile am stat alături de Sebastian, fără să ştiu ce va ajunge. Pe Turcan îl cunosc din facultate, unde am fost nevoit să-i şi pun o notă. I-am dat notă mare. Nu regret nota de atunci, regret starea lui de acum.
Ruşine, tuturor celor care l-au sfătuit pe Băsescu să mintă încă o dată, ruşine celor care-i acoperă miciunile încă o dată, deşi lucrurile se văd prea bine!
Ruşine că aruncaţi acest popor năucit într-o spirală - probabil ultima - a lipsei de principii.
După un comunism care ne-a inoculat frica de a ne susţine opiniile în faţa puterii, dacă urmează un băsism care ne învaţă să minţim oricît pentru un lider luminat - nu poate urma decît putrefacţia socială.
Nu filmul e trucat - ci viaţa noastră.
Mihai
PS Şi tot acum, ÎNCĂ O PROBĂ că ADVERSARII POLITICI AI LUI BĂSESCU SÎNT ÎNREGISTRAŢI de serviciile secrete. O stenogramă după casete ale "serviciilor" arată ce discută liderul X, cu liderul Y.
Caseta cu Băsescu lovind un copil e pusă la înoială, pentru că aşa e în interesul marelui conducător; înregistrările serviciilor secrete trebuie, vezi bine, să fie adevărate (apropo de disonanţa cognitivă).
Astai-i ţara pe care ne-o creează Traian Băsescu. Lovituri pe faţă, negate, şi înregistrări de oriunde.
Şi, ca metodă perenă - abaterea atenţiei. Tocmai s-au găsit nişte înregistrări. Dacă se dau copii, se dau şi unguri care vor Ardealul.
PS 2 - către MOGULI: oferiţi 1 milion de euro celui care poate demonstra că truchează scena în cauză. "Băsescu la 2 metri de copil - trucat să lovească". Ar fi interesant, şi ar dovedi capacitatea şcolii româneşti de animaţie pe computer.
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu