Ce am trăit între 2004 şi 2009

Istoria, aşa cum am trăit-o eu nemijlocit. La multe am fost martor. Iată (nu neapărat în ordine cronologică):
***
Afiş de campanie: "Pun totul pe o singură carte!" În poster, cartea: Constituţia României.

Acuzarea fraudării alegerilor - în calitate de candidat -, neurmată de o anchetă oficială - declanşată în calitate de Preşedinte ales.

Atragerea PUR în coaliţia guvernamentală, şi după ruperea de PSD, denumirea PUR drept "soluţie imorală".

După plecarea din PD, intervine în partid pentru îndepărtarea liderilor Blaga, Frunzăverde şi Videanu - şi pentru alegerea ca şef a lui Emil Boc.
Intervine apoi pentru alegerea ca şef al tineretului PD a Monicăi Iacob-Ridzi (o solicitare expresă, care l-a pus pe linie moartă pe candidatul nr 1, Ştefan Pirpiliu).

Anunţarea Elenei Udrea drept Şef al Cancelariei. Udrea este prezentată "blonda de la (restaurantul) Golden Blitz", şi se explică, rîzînd, că era nevoie de o persoană ca ea printre atîtea "mutre acre".

Cazul "Răpiţi în Irak". Celulă de criză la Cotroceni, declaraţii-şoc despre caz oriunde şi oricînd. Obişnuirea presei cu urmărirea tuturor declaraţiilor sale. Eliberarea în condiţii necunoscute. Secretizarea cazului. Atragerea în anturajul propriu a operatorului Sorin Mişcoci (astăzi, cameraman oficial la Cotroceni).

"Mă simt un căpitan cu un echipaj de 22 de milioane." "Cristian Tudor Popescu şi alţii ca el o să fie importanţi cînd voi spune eu că sînt." (declaraţii la o întîlnire cu studenţii).

Punerea la cale, împreună cu partenerii de coaliţie (PNL) a alegerilor parlamentare anticipate, obţinute prin demisia premierului (Tăriceanu) şi votul contra propriului guvern, de două ori la rînd. Ruptura de Tăriceanu în momentul în care acesta nu a demisionat.

Acuzat că a obţinut ilegal o casă, acceptă să o părăsească. Apoi, la îndemnul consilierei Elena Udrea, revine asupra deciziei şi păstrează casa.

Îl părăseşte un consilier (Andrei Pleşu). Deşi Pleşu nu a vorbit niciodată despre adevăratele sale motive, numele Elenei Udrea a fost pronunţat.

Declară, oficial, că ruşii tratează Marea Neagră ca pe un lac rusesc. Conflict verbal deschis, care nu devine conflict diplomatic, cu Rusia.

Denunţarea votului uninominal drept demagogie, urmată, la scurt timp, de susţinerea acestui vot.

Suspendarea unui ministru al Apărării (Atanasiu, PNL) pe baza unei plîngeri făcute de consilierul de la Cotroceni A. Săftoiu. Procurorii au întîrziat soluţia, ministrul a demisionat, şi imediat după demisie procurorii l-au declarat nevinovat. Locul PNL în guvern l-a ocupat un ministru PD.

Generarea unui conflict constituţional între Preşedinţie şi Guvern, prin întîrzierea semnării decretului de vacantare a postului de ministru de externe (în urma demisiei lui R.M. Ungureanu). Document semnat în 13 martie, dar datat 12 martie, trimis Parlamentului şi Curţii Constituţionale. În urma ante-datării, Curtea Constituţională consideră conflictul închis; datat corect, documentul ar fi stat la baza acuzaţiei de conflict constituţional dovedit.

Cu un membru PD în funcţia de ministru al Internelor (care declarase că securizase graniţele, fapt pentru care cheltuise mulţi bani), fuge "inamicul public numărul 1", "teroristul" Omar Hayssam. Ministrului nu i se întîmplă nimic, rămîne la post.

Semnătura de aprobare pe demisia unui şef al SRI (Timofte), deşi aprobarea putea s-o dea numai Parlamentul - semn al ne-stăpînirii detaliilor constituţionale şi legale.

Convocarea şi participarea la o şedinţă de Guvern ţinută în timp ce premierul decolase pentru a efectua o vizită oficială.

Cere reluarea negocierilor financiare cu Bechtel (constructorul autostrăzii Transilvania), anunţînd ca pe o victorie o scădere a costurilor. După 6 luni, realitatea era: o creştere a costurilor. Afirmă public, la o întîlnire cu ministrul Transporturilor (Berceanu, PD) că ar trebui ca şi firmele româneşti să cîştige licitaţiile pentru drumuri. Berceanu anulează imediat o licitaţie cîştigată de o companie străină, o reface şi dă cîştig de cauză unei firme româneşti (despre care se spune că ar fi apropiată de PD).

Folosirea, în premieră, a "dosarului personal/mapei profesionale", pentru a respinge candidatura la fotoliul de ministru a unui oponent. A fost singura dată cînd s-a folosit "dosarul personal".

Prezent la o întîlnire la DNA, cere ca toate anchetele la adresa politicienilor să fie confidenţiale, pentru că "cel mai de preţ capital al unui politician este imaginea". Adrian Năstase fusese deja tîrît în faţa DNA şi doborît politic. Cu dosare la fel de documentate, alţi politicieni (Adriean Videanu, Monica Iacob-Ridzi) sînt cercetaţi în secret.
Apoi, declaraţii despre corupţia politicienilor ("o zoaie pe un geam") şi a magistraţilor.

Participă la Realitatea TV la relansarea postului şi petrece 3 ore în programele matinale.

Conflicte verbale cu oponenţii de pe stradă ("puiuţ de comunist") şi reporterii ("patronul tău a furat bani de la oameni" şi cazul "ţigancă împuţită"). După un astfel de conflict, echipa Antenei 1 nu primeşte aprobarea de a intra la Cotroceni.

Intră în direct la o emisiune tv, la cererea sa, şi o acuză pe Corina Drăgotescu de minciună (Corina Drăgotescu, ştia toată presa, se trata de cancer în acel moment). Îi spune Corinei: "Să ne dea Dumnezeu atîta sănătate cît adevăr spunem".
După acel moment se operează de două ori (la coloană şi la tiroidă), iar Corina Drăgotescu se însănătoşeşte.

Ameninţat cu suspendarea de Parlament, declară că va demisiona în 5 minute dacă votul va fi pozitiv. Votul a fost pozitiv; nu şi-a respectat cuvîntul. În cele 30 de zile de suspendare participă la cîteva mitinguri de susţinere şi propune întîlniri regulate, la fiecare 3 luni, cu poporul, în Piaţa Universităţii. Referendumul pentru suspendare îi este favorabil cu circa 75% dintre votanţi, dar participarea este de 40% dintre cei cu drept de vot.

Îl mai părăseşte un consilier (Renate Weber).

Susţine votul uninominal, care "îl va apropia pe ales de cetăţean". Susţine că doreşte reformarea clasei politice şi a societăţii. Îşi acuză adversarii, mai ales PSD, de demagogie şi uneltiri.

Înfiinţează Comisii prezidenţiale care oferă soluţii în mai multe domenii (ex: învăţămînt).
Condamnă comunismul, citind în Parlament o sinteză a unui Raport realizat de o comisie prezidenţială. [Extrase: Partidul comunist era proclamat drept deţinătorul adevărului universal, având astfel dreptul să definească modalităţile de „înţelegere a necesităţii”, Raport..., pag 9. „Mişcările totalitare sunt organizaţii de masă formate din indivizi atomizaţi şi izolaţi. Comparate cu toate celelalte partide şi mişcări, caracteristica lor externă cea mai evidentă este cererea lor de loialitate totală, nelimitată, necondiţionată şi inalterabilă în raport cu membrul individual”, idem, pag 10]

Invită la consultări la Cotroceni un nou partid, PD-L, care avea membri în Parlament (după plecarea sau alungarea din PNL), dar care nu avea grup parlamentar constituit.

Îl mai părăsesc doi consilieri (Claudiu şi Adriana Săftoiu).

Fata sa mai mare, Ioana, cumpără o casă cu bani (aprox 800.000 EUR) pe care nu i-a justificat niciodată legal. Declarativ, ea vorbeşte despre "vînzări anterioare", expresie care nu a căpătat nicio altă explicaţie.

Fata sa cea mică, Elena (care folosise expresii precum "succesuri" [pt. succese] şi "sînt unii care nu vor să vorbesc cu tine" [pt. "...să vorbească"]) este aleasă secretar general al organizaţiei de tineret a PD-L, organizaţie condusă de Ridzi. Elena este pusă pe lista eligibilă la euro-parlamentare, protestează Alina Mungiu Pippidi, Elena demisionează şi, consiliată de Ridzi, candidează independent. Cîştigă un loc şi se reînscrie în PD-L. Toată conducerea partidului o aşteaptă pe trepte: "Bine ai revenit acasă, Elena!"

După alegerile parlamentare din 2008, realizează coaliţia PD-L - PSD. Îl anunţă ca premier desemnat pe Teodor Stolojan, dar acesta renunţă; populaţia nu este informată, iar acordul PD-L - PSD se semnează ca şi cum Stolojan ar urma să fie şef al Guvernului. Surprinzător, anunţă că Executivul va fi condus de Emil Boc, şeful de la Cluj al PD-L. Guvernul Boc este anunţat a fi "cel mai performant de după 1990".

Dintr-un depozit al Armatei dispar mai multe arme. Ministrul PD-L nu păţeşte nimic.
Parlamentarii cer anchetarea ministrului Tineretului, Monica Iacob-Ridzi (PD-L). Iniţial, Ridzi susţine că e nevinovată şi va cere colegilor să voteze "pentru" trimiterea sa în judecată. Apoi, DNA anunţă că "are probe" în dosarul Ridzi. Parlamentarii PD-L nu votează pentru trimiterea în judecată.

Fratele său intră într-o firmă care se pregăteşte de comerţ (legal) cu arme. Iniţial, spune că fratele a intrat într-o firmă "dubioasă", şi că va explica mai tîrziu, totul. Nu a explicat niciodată nimic, nici măcar termenul "dubioasă".

PSD pleacă de la guvernare, lăsînd PD-L cu un sprijin parlamentar de circa 35%. Deşi anterior ceruse "legitimitate", acum consideră că un guvern cu 9 miniştri interimari (dintre care Berceanu la Agricultură şi Videanu la Sănătate) este "în deplină capacitate de exerciţiu".

O comisie prezidenţială propune dezincriminarea consumului de droguri uşoare, heroină şi cocaină. Numeşte raportul drept "un document de lucru valoros".

Doreşte parlament unicameral şi referendum pe această temă, dar nu realizează nicio dezbatere publică pentru informarea alegătorilor.

Guvernul Boc pică în urma unei moţiuni de cenzură. Cere asumarea răspunderii politice, pentru un eventual nou guvern. O coaliţie formală de 65% susţine un candidat independent (Klaus Johannis/Iohannis). Respinge această candidatură, declarînd că s-a produs consultarea, iar desemnarea este atributul său. Desemnează un premier independent, care îşi alege miniştri din PD-L.
Ameninţă cu dizolvarea Parlamentului, dacă majoritatea parlamentară va continua să susţină alt premier decît pe cel desemnat de la Cotroceni.

Totul pe o singură carte.
#

Mihai